Intrebari frecvente
Locurile unde putem intalni cartita variaza incepand cu cota 0 (nivelul marii) si terminand cu inaltimile muntoase, traind aproape numai sub pamant, unde e cel mai bine adaptata. Se tradeaza prin movilele de pamant fin si afanat pe care le lasa in urma, cu un diametru de cca 30 cm. Cel mai adesea isi face salas si isi cauta hrana in pasuni si livezi, dar nu ocoleste nici gazoanele, parcurile, gradinile.
Cartita munceste sapand galerii aproximativ 4 ore pentru a-si gasi hrana, dupa care se odihneste cam tot atat timp. Apoi repeta intregul ciclu, fara sa conteze daca e zi sau noapte. Uneori tunelul sapat e un pic mai adanc, de pana la 70 cm, alteori urca aproape de suprafata solului si atunci cartita devine vizibila pentru noi prin pamantul aruncat afara. Traseul ei devine atunci usor de umarit. De asemenea, evita mlastinile si terenurile pietroase.
Uneori galeriile a 2 cartite se pot intrepatrunde mai mult sau mai putin, dar cartitele se vor evita pe cat posibil. Daca totusi se intalnesc, atunci se vor lupta aprig, uneori pana la moarte.
Perioada de imperechere e scurta, in zona noastra fiind intre aprilie si iunie. Masculul viziteaza femela in locuinta subterana, imperechindu-se cu ea, dupa care pleaca, neavand nici un rol in ingrijirea puilor. Acestia vin pe lume aproximativ dupa o luna, neavand blana, dupa care in 2 saptamani sunt deja imbracati, urmand ca in alte 20 de zile sa paraseasca cuibul, pentru a-si gasi propriul teritoriu.
In principal, cartita consuma rame, precum si larve, insecte, melci. Aici se poate sa fie un avantaj al prezentei cartitei, scapandu-ne de larvele si exemplarele unor specii mai putin folositoare. Probabil din cauza efortului fizic considerabil, cartita are nevoie de multa hrana, undeva spre jumatate din greutatea corpului sau. Depisteaza de la distanta hrana si nu are nevoie de vedere in subteran, descurcandu-se foarte bine in subteran cu ajutorul simtului tactil dezvoltat. Mai ales nasul deosebit de mobil (aproape ca o trompa) e acoperit cu mii de perisori sensibili, probabil pentru gasirea hranei. De asemenea, simte foarte bine miscarea, vibratiile.
Si acum cateva curiozitati. De regula cartita ocoleste terenurile foarte umede, chiar daca stie sa inoate si sa se catere.
Daca tot ce mananca e rame atunci nu mai are nevoie sa bea si apa, luandu-si necesarul din hrana.
Pielea cartiei prezinta mai multe terminatii nervoase decat orice alt mamifer. Modul de functionare al acestor terminatii nu e totusi clarificat.
Uneori poate fi zarita pentru o clipa cum arunca pamantul, alteori, in zile secetoase de vara, iese de sub pamant si porneste in cautarea apei.
Are intre 11 si 16 cm, cantareste cca 120 g, si traieste cam 3 ani. Are mai multi dusmani naturali, precum bufnita, vulpea, dihorul, sarpele, etc. Este matura sexual la 10 luni si are intre 2 si 7 pui, in medie 4.
In majoritatea tarilor europene e protejata prin lege, in urma imputinarii drastice a numarului de exemplare.
Cartita munceste sapand galerii aproximativ 4 ore pentru a-si gasi hrana, dupa care se odihneste cam tot atat timp. Apoi repeta intregul ciclu, fara sa conteze daca e zi sau noapte. Uneori tunelul sapat e un pic mai adanc, de pana la 70 cm, alteori urca aproape de suprafata solului si atunci cartita devine vizibila pentru noi prin pamantul aruncat afara. Traseul ei devine atunci usor de umarit. De asemenea, evita mlastinile si terenurile pietroase.
Uneori galeriile a 2 cartite se pot intrepatrunde mai mult sau mai putin, dar cartitele se vor evita pe cat posibil. Daca totusi se intalnesc, atunci se vor lupta aprig, uneori pana la moarte.
Perioada de imperechere e scurta, in zona noastra fiind intre aprilie si iunie. Masculul viziteaza femela in locuinta subterana, imperechindu-se cu ea, dupa care pleaca, neavand nici un rol in ingrijirea puilor. Acestia vin pe lume aproximativ dupa o luna, neavand blana, dupa care in 2 saptamani sunt deja imbracati, urmand ca in alte 20 de zile sa paraseasca cuibul, pentru a-si gasi propriul teritoriu.
In principal, cartita consuma rame, precum si larve, insecte, melci. Aici se poate sa fie un avantaj al prezentei cartitei, scapandu-ne de larvele si exemplarele unor specii mai putin folositoare. Probabil din cauza efortului fizic considerabil, cartita are nevoie de multa hrana, undeva spre jumatate din greutatea corpului sau. Depisteaza de la distanta hrana si nu are nevoie de vedere in subteran, descurcandu-se foarte bine in subteran cu ajutorul simtului tactil dezvoltat. Mai ales nasul deosebit de mobil (aproape ca o trompa) e acoperit cu mii de perisori sensibili, probabil pentru gasirea hranei. De asemenea, simte foarte bine miscarea, vibratiile.
Si acum cateva curiozitati. De regula cartita ocoleste terenurile foarte umede, chiar daca stie sa inoate si sa se catere.
Daca tot ce mananca e rame atunci nu mai are nevoie sa bea si apa, luandu-si necesarul din hrana.
Pielea cartiei prezinta mai multe terminatii nervoase decat orice alt mamifer. Modul de functionare al acestor terminatii nu e totusi clarificat.
Uneori poate fi zarita pentru o clipa cum arunca pamantul, alteori, in zile secetoase de vara, iese de sub pamant si porneste in cautarea apei.
Are intre 11 si 16 cm, cantareste cca 120 g, si traieste cam 3 ani. Are mai multi dusmani naturali, precum bufnita, vulpea, dihorul, sarpele, etc. Este matura sexual la 10 luni si are intre 2 si 7 pui, in medie 4.
In majoritatea tarilor europene e protejata prin lege, in urma imputinarii drastice a numarului de exemplare.